Voluntariat

Dorința de a veni în sprijinul familiilor a plecat dintr-o curiozitate, curiozitate ce s-a dovedit a fi cea mai frumoasă experiență a mea de până acum. Pentru mine, Casa Ronald McDonald nu este doar locul în care vin să desfășor activități pentru a contribui la bunăstarea altor persoane, este o a doua familie și locul în care mă dezvolt și mă descopăr atât pe plan profesional, cât și pe plan emoțional. Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am învățat până acum și sunt nerăbdătoare să descopăr ce îmi rezervă viitorul în continuare.

Voluntariatul la Casa Ronald este pur și simplu momentul în care mă dedic complet aventurii de a face bine. Sunt acolo pentru a aduce un strop de culoare și pentru a face o diferență în viețile celor care au nevoie de un sprijin. Fiecare zi in care ma aflu acolo aduce cu sine o nouă poveste, iar să fiu parte din ea este cu adevărat special. Nu există senzație mai tare decât să vezi un zâmbet pe fața cuiva pentru care ai făcut ceva. Este o experiență care îmi umple inima și îmi alimentează sufletul cu bine.

O misiune de suflet, proiecte numeroase și cu impact major, o echipă minunată cu oameni inimoși, implicați, dedicați și extrem de primitori și povești emoționante…. Acestea sunt doar câteva dintre multele lucruri frumoase pe care le pot spune despre Fundația Ronald McDonald și echipa ei. Sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ceea ce fac pentru binele copiilor spitalizați în spitalele din România dar și pentru prietenia și inima deschisă pe care o au pentru toți cei care le trec pragul, având nevoie de ajutor sau dornici să ajute la rândul lor.

Implicarea, bucuria cu care o fac şi sentimentul de “acasă” pe care mi l-au transmis oamenii frumoși din Casa Ronald McDonald Iași m-au făcut să îmi doresc să împărtășesc și eu cu ei acest sentiment și aceleași valori. M-am bucurat enorm să văd cum “acasă” prinde un nou sens pentru părinții, aparținătorii și copiii care în momente dificile au nevoie de căldura, ajutorul și liniștea pe care o ofera oamenii inimoși și implicați de aici. Am râs, am plâns dar, cel mai important, am plecat mai bogată sufletește! Mulțumesc, dragilor, pentru bucuria de a vă cunoaște!

Îmi este greu să descriu experiența aceasta, nu cred că se descrie, ci se simte. Am început să fac terapie în regim de voluntariat din dorința de a ajuta alți oameni. Pe parcurs, mi-am dat seama că ei mă ajută pe mine. Sunt povesti grele, emoționante, unele tragice, unele fericite, unele incerte, pline de speranță sau din contra, de acceptare și resemnare. Mamele sunt niște eroine. Cea mai mare recompensă pentru mine este când, la final de sesiune, mă iau în brațe cu lacrimi în ochi și îmi spun că le face bine să vorbească.

Este o experiență pe care o recomand tuturor și care pe mine m-a schimbat în foarte multe moduri.