Casa Ronald McDonald București
69 nopți de cazare
Pentru familia Ș. din Piatra Neamț, drumurile la București au început încă de când B. avea doar câteva luni.
Fetița s-a născut cu o problemă de sănătate și a trecut deja prin două operații, iar acum urmează un tratament de lungă durată la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.
Aproximativ o dată la două săptămâni, B. și părinții ei revin la București, iar Casa Ronald McDonald este locul unde găsesc sprijinul necesar pentru a trece peste momentele dificile.
Vă invităm să descoperiți, în rândurile următoare, povestea lor.
1. Vă amintiți prima zi în care ați ajuns la Casa Ronald McDonald București? Cum vă simțeați atunci? Ce gânduri vă frământau?
Emoție și frică pentru copilul meu.
2. Care a fost cea mai mare temere pe care ați avut-o o dată ce ați ajuns la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” București?
Teamă pentru anestezie și pentru ce urmează.
3. Cum se simte copilul dumneavoastră acum?
După 6 anestezii a demonstrat că este o puternică. Se recuperează repede și este mereu cu zâmbetul pe buze.
4. Care a fost prima impresie pe care ați avut-o atunci cand ați ajuns la Casa Ronald McDonald București?
O primire călduroasă. M-am simțit acasă din prima zi. Am avut cu cine să-mi exprim sentimentele. Am fost ascultată, ajutată și încurajată de câte ori mă simțeam la pământ.
5. Cum v-a ajutat faptul că ați locuit în Casa Ronald McDonald? Ce v-a fost de cel mai mare folos? (poate faptul că v-ați făcut prieteni, că ați avut alături alte familii/părinți care treceau prin aceleași momente grele, ați putut să vă odihniți, o masă caldă, să faceți duș)
Am avut confort și liniște. Am cunoscut familii cu povești deosebite, am legat prietenii. M-am rugat alături de ei pentru copiii noștri. Poveștile lor m-au făcut să fiu mai puternică, să văd viața cu alți ochi, să mulțumesc pentru tot ce am și pentru tot ce trăiesc.
6. V-ați făcut prieteni printre alți părinți sau printre angajații Casei? Țineți legătura cu aceștia?
Am legat prietenii. Păstrez legătura și cu părinții, și cu personalul. Mă bucur alături de ei pentru fiecare reușită.
7. Aveți o amintire specială din perioada în care ați locuit în Casă? Poate vă amintiți un moment de bucurie chiar dacă vă era greu.
Primii pași ai fetiței mele au fost aici. Deși avea 1,4 ani, nu se simțea în siguranță să pășească singură. Aici am simțit emoția și am văzut cum a prins încredere.
8. Care a fost sentimentul care v-a încercat atunci când ați plecat din Casa Ronald McDonald?
Am simțit liniște și încredere că am unde să mă întorc ori de câte ori este nevoie.
9. Când veniți la control, veniți și în vizită la Casa Ronald McDonald?
Fiecare control și intervenție este programată, iar doamna Rodica face tot posibilul să ne ajute să găsim un loc cald și primitor.
10. Cand reveniți la tratament pentru copilul dumneavoastră, sunteti cazați mereu la Casa Ronald McDonald? Dacă da, cât de des reveniți în Casa Ronald McDonald?
Cam la 2 luni revenim și nu este ultima dată.
11. Ce le-ați spune altor părinți care au copiii bolnavi? Ce v-a ajutat pe dvs. să rezistați în perioadele în care copilul dvs era internat?
Este incomparabilă șederea la căsuță cu cea a spitalizării. Aici copilul stă într-un loc liniștit, unde se respectă programul de somn, de masă, de joacă. Este un loc foarte curat, ceea ce pentru noi aduce liniște.
Ajutați-ne să ținem familiile unite pe durata tratamentului copilului lor bolnav.
