Donează

Familia B.

Casa Ronald McDonald Iași

Hand drawn icon of bed

73 nopți de cazare

1. Vă amintiți prima zi în care ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? Cum vă simțeați atunci? Ce gânduri vă frământau?

Da, cu siguranță nu o voi uita niciodată. Am ajuns speriați, obosiți, cu multe întrebări, dar cu speranța că totul se va termina în favoarea copilului nostru.  

2. Care a fost cea mai mare temere pe care ați avut-o o dată ce ați ajuns la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” Iași? 

Cea mai mare teamă era să nu sufere copilul nostru, să nu răspundă la tratament, iar starea lui să se agraveze. Am avut încredere în personalul medical și ne-am rugat foarte mult!

3. Cum se simte copilul dumneavoastră acum?  

Starea copilului este încurajatoare, este puțin mai bine, încă avem drum lung de parcurs, dar ne bucurăm de fiecare mic progres.

4. Care a fost prima impresie pe care ați avut-o atunci cand ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? 

Casa Ronald McDonald Iași pentru noi este a doua casă, am găsit aici un loc primitor, o ușă deschisă, un sentiment de stabilitate și siguranță. Nu știam înainte de existența ei, dar este o mare binecuvântare și un sprijin necondiționat.

5. Cum v-a ajutat faptul că ați locuit în Casa Ronald McDonald? Ce v-a fost de cel mai mare folos? (poate faptul că v-ați făcut prieteni, că ați avut alături alte familii/părinți care treceau prin aceleași momente grele, ați putut să vă odihniți, o masă caldă, să faceți duș) 

În primul rând ne ajută financiar, perioada de spitalizare a copilului este una lungă, iar faptul că pot locui la Casă este un mare suport. Sunt aproape de el, am unde mă odihni și servi masa.

6. V-ați făcut prieteni printre alți părinți sau printre angajații Casei? Țineți legătura cu aceștia? 

Da, am cunoscut părinți care trec și ei prin aceleași emoții ca și noi. Ne susținem reciproc, ne încurajăm și angajații Casei sunt oameni extraordinari, empatici și mereu cu o vorbă bună și caldă. Cu siguranță vom păstra legătura și vor rămâne în sufletul nostru.

7. Aveți o amintire specială din perioada în care ați locuit în Casă? Poate vă amintiți un moment de bucurie chiar dacă vă era greu.  

Sunt multe momente mici care ne-au rămas în suflet, un zâmbet, o susținere sinceră, atunci când lumea se dărâmă, toate ne-au dat putere să continuăm. Cel mai frumos și memorabil a fost faptul că am împlinit aici la Casă o vârstă frumoasă, am fost sărbătorită alături de toți oamenii puternici!

8. Ce le-ați spune altor părinți care au copiii bolnavi? Ce v-a ajutat pe dvs. să rezistați în perioadele în care copilul dvs era internat? 

Le-aș spune să nu își piardă speranța, să se roage mult, Bunul Dumnezeu face minuni și să accepte sprijinul celor din jur. Dacă suntem pozitivi lupta este mai ușoară, iar fiecare mic progres al copilului ne dă puterea să continuăm, alături de toți cei care ne susțin.
Fă cunoștință cu mai multe familii

Ajutați-ne să ținem familiile unite pe durata tratamentului copilului lor bolnav.

Donează

Caută....