Familia A.

Casa Ronald McDonald Iași

Hand drawn icon of bed

Peste 170 nopți de cazare

Pentru familia A. din Suceava, ultimele luni au însemnat multe încercări, zile petrecute în spital și momente în care apropierea de cei dragi a contat mai mult ca oricând.

În tot acest timp, Casa Ronald McDonald din Iași le-a oferit un loc aproape de spital, unde au găsit sprijin și odihnă în cele peste 170 de nopți petrecute aici.

Te invităm să citești povestea unei familii care reușește, zi după zi, să-și adune puterile și să o ia de la capăt, cu speranță.

1. Vă amintiți prima zi în care ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? Cum vă simțeați atunci? Ce gânduri vă frământau?

În prima zi în care am ajuns la Casa Ronald McDonald Iași, eram panicați, stresați și copleșiți de tot ceea ce se întâmplă. Nu înțelegeam cum am ajuns în acea situație și aveam atât de multe gânduri și întrebări, încât ne era greu să le punem în ordine. În primele zile, am stat mai mult în cameră și abia reușeam să comunicăm cu cei din jur.

2. Care a fost cea mai mare temere pe care ați avut-o o dată ce ați ajuns la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” Iași? 

Cea mai mare teamă a noastră era necunoscutul. Nu știam ce urma să se întâmple, iar simpla denumire a bolii ne speria atât de tare, încât ne ducea cu gândul la cel mai rău deznodământ.

3. Cum se simte copilul dumneavoastră acum?  

Copilul meu a renăscut. A. e veselă, curioasă și plină de viață.

4. Care a fost prima impresie pe care ați avut-o atunci cand ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? 

Casa este locul unde mi-am putut încărca bateriile. M-a cuprins un sentiment de liniște de când am ajuns aici.

5. Cum v-a ajutat faptul că ați locuit în Casa Ronald McDonald? Ce v-a fost de cel mai mare folos? (poate faptul că v-ați făcut prieteni, că ați avut alături alte familii/părinți care treceau prin aceleași momente grele, ați putut să vă odihniți, o masă caldă, să faceți duș) 

Casa Ronald McDonald Iași ne-a ajutat să rămânem uniți. Aici am găsit liniște și un loc pe care l-am putut numi acasă, chiar dacă eram departe de casa noastră. O masă caldă, un duș cald, un loc în care să ne putem spăla hainele, dar și posibilitatea de a fi alături de oameni care trec prin experiențe asemănătoare, de a ne încuraja reciproc și de a găsi speranță și putere, sunt lucruri care au contat pentru noi enorm.

6. V-ați făcut prieteni printre alți părinți sau printre angajații Casei? Țineți legătura cu aceștia? 

Da, ne-am împrietenit atât cu personalul Casei, cât și cu alți părinți.

7. Aveți o amintire specială din perioada în care ați locuit în Casă? Poate vă amintiți un moment de bucurie chiar dacă vă era greu.  

Perioada în care A. a fost operată și totul a decurs perfect ne-a adus tare multă bucurie.

8. Care a fost sentimentul care v-a încercat atunci când ați plecat din Casa Ronald McDonald? 

Deși eram bucuroși că ne întoarcem acasă, plecarea a venit și cu emoția de a lăsa în urmă locul care ne devenise casă într-una dintre cele mai dificile perioade din viața noastră.

9. Cand reveniți la tratament pentru copilul dumneavoastră, sunteti cazați mereu la Casa Ronald McDonald?  Dacă da, cât de des reveniți în Casa Ronald McDonald? 

Da, din fericire, da. De fiecare dată când revenim pentru tratament, suntem cazați la Casa Ronald McDonald Iași. A fost o perioadă în care nu am mai venit, deoarece ne-am aflat la București, însă acum revenim lunar pentru protocolul de tratament.

10. Ce le-ați spune altor părinți care au copiii bolnavi? Ce v-a ajutat pe dvs. să rezistați în perioadele în care copilul dvs era internat? 

Le-aș spune să aibă încredere în copilul lor, să îl susțină și să rămână puternici și uniți, indiferent cât de grea este perioada prin care trec. Pe noi ne-au ajutat enorm credința, zâmbetul fetiței noastre la fiecare reușită și încurajările primite de la oamenii din Casă.

Ajutați-ne să ținem familiile unite pe durata tratamentului copilului lor bolnav.

Caută....