Familia A.

Casa Ronald McDonald Iași

Hand drawn icon of bed

369 nopți de cazare

Cele mai puternice povești despre speranță se scriu în cele mai dificile momente. Iar așa începe și povestea Familiei A., care a ajuns la Casa Ronald McDonald Iași într-o perioadă în care fiecare zi aducea emoții, întrebări și multă grijă.

E., băiețelul lor, începea o luptă grea cu boala, iar mama îl însoțea în timp ce se pregătea, în același timp, să aducă pe lume cel de-al doilea copil, o fetiță, E. Casa Ronald McDonald Iași a devenit locul în care au putut rămâne împreună, aproape de spital și aproape unii de alții.

Aici, micuța E. a crescut în primele luni de viață, și-a sărbătorit primul an de naștere și a făcut primii pași, înconjurată de oameni care i-au fost sprijin în fiecare zi.

Tot aici, după luni de tratament și spitalizare, E. și-a regăsit zâmbetul, iar familia s-a putut reuni din nou sub același acoperiș. Astăzi, boala este în remisie, iar fiecare control medical este și o ocazie de a reveni în vizită la cei pe care îi consideră parte din familie.

În rândurile care urmează, părinții celor doi micuți ne împărtășesc, cu sinceritate, experiența lor. Este mărturia unei familii care a descoperit că, atunci când ai un loc în care să te odihnești, să gătești o masă caldă, să fii ascultat și încurajat, găsești și puterea de a merge mai departe, zi după zi.

1. Vă amintiți prima zi în care ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? Cum vă simțeați atunci? Ce gânduri vă frământau?

Prima zi în care am ajuns la Casa Ronald McDonald Iași a fost una specială pentru că eram însărcinată cu fetița mea în 8 luni și faptul că nu trebuia să mai fac naveta Iași – Târgu Neamț a fost o bucurie foarte mare, că aveam unde sta pentru a fi aproape de băiețelul nostru.  

2. Care a fost cea mai mare temere pe care ați avut-o o dată ce ați ajuns la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” Iași? 

Cea mai mare temere pe care am avut-o odată ce am ajuns la Spitalul Clinic de Urgență pentru copii „Sf. Maria” Iași a fost de a nu-mi piere băiatul.

3. Cum se simte copilul dumneavoastră acum?  

Cu ajutorul bunului Dumneazeu și a Maicii Domnului băiatul nostru este bine, boala este în remisie, acum se poate bucura și el de copilărie.

4. Care a fost prima impresie pe care ați avut-o atunci cand ați ajuns la Casa Ronald McDonald Iași? 

Prima impresie când am pășit în Casa Ronald McDonald a fost una foarte bună, personalul ne-a găzduit din prima zi cu multă dragoste, am simțit că sunt alături de noi în acele momente grele.

5. Cum v-a ajutat faptul că ați locuit în Casa Ronald McDonald? Ce v-a fost de cel mai mare folos?

Faptul că am fost aproape, acestă minune, Casa Ronald McDonald m-a ajutat foarte mult pentru că am avut unde locui, unde pregăti maâncare caldă pentru băiețel și am putut fi aproape la orice oră de băiețelul nostru. În acestă Casă am găsit totul, începând de la o masă caldă, un dormitor unde să ne putem odihni, să căpătăm puțină putere pentru a merge mai departe, tot aici ne-am împrietenit cu foarte multe persoane care treceau prin aceeași situație ca noi.

6. V-ați făcut prieteni printre alți părinți sau printre angajații Casei? Țineți legătura cu aceștia? 

Cu toți angajații Casei ne-am împrietenit și ne-au ajutat cât au putut, dar cel mai mult mulțumesc doamnei Georgiana și doamnei Simona pentru sprijinul moral, pentru că au fost alături de mine mereu și m-au ajutat cu fetița mea. De fiecare dată când aveam nevoie să stea cu fetița mea tot pentru a-i duce de mâncare băiatului, tot timpul m-au ajutat.

7. Aveți o amintire specială din perioada în care ați locuit în Casă? Poate vă amintiți un moment de bucurie chiar dacă vă era greu.  

Am avut mai multe momente speciale în acestă Casă dar o să spun doar două pe scurt. Primul moment a fost când am pășit cu fetița mea de trei săptămâni în acestă Casă și i-am șoptit la ureche că asta va fi Casa ei cât va dura tratamentul frățiorului ei. Al doilea moment a fost când l-am adus pe băiețel pentru prima dată în Casa Ronald McDonald, după o perioadă de spitalizare continuă de 4 luni, lângă surioara lui și ne-am unit ca familie.

8. Care a fost sentimentul care v-a încercat atunci când ați plecat din Casa Ronald McDonald? 

La finalul tratamentului când am plecat din această Casă am avut un sentiment foarte ciudat, cred că a fost bucuria că am terminat tratamentul cu bine și cu speranță de a nu ne mai întoarce să locuim acolo pe perioade așa de lungi.

9. Când veniți la control, veniți și în vizită la Casa Ronald McDonald? 

De fiecare dată când mergem la control mergem să salutăm tot personalul pentru care avem un mare respect.

10. Cand reveniți la tratament pentru copilul dumneavoastră, sunteti cazați mereu la Casa Ronald McDonald?  Dacă da, cât de des reveniți în Casa Ronald McDonald? 

Dacă tratamentul durează mai mult de 3 zile sau 3 zile de fiecare dată ne cazăm la Casa Ronald McDonald.

11. Ce le-ați spune altor părinți care au copiii bolnavi? Ce v-a ajutat pe dvs. să rezistați în perioadele în care copilul dvs era internat? 

Pentru toți părinții care au copii bolnavi le transmit să aibă credință, să se roage la bunul Dumnezeu să le dea putere să treacă de acestă perioadă și că într-o zi totul o să fie ca înainte, greu, dar o să fie… O să fie perioade foarte grele de tratament cu fel de fel de reacții, dar pentru copiii noștri trebuie să fim puternici, să fim alături de ei.

Mulțumim din inima Casa Ronald McDonald!!!

Ajutați-ne să ținem familiile unite pe durata tratamentului copilului lor bolnav.

Caută....